Uniunea Europeană se află în pragul celei mai mari transformări din istoria sa, iar mesajul transmis de la vârful Comisiei Europene este unul de o duritate fără precedent.
Încolțită de realitățile economice dezastruoase și de presiunea externă venită dinspre America lui Trump și China, Ursula von der Leyen a aruncat mănușa: consensul nu mai este obligatoriu.
Într-un discurs extrem de acid, șefa Executivului european a trasat noua linie de demarcație. Sătulă de negocierile interminabile cu capitalele naționale, Von der Leyen a amenințat deschis cu activarea „opțiunii nucleare” în administrație: cooperarea consolidată. Mesajul pentru statele care țin la suveranitatea lor (precum Ungaria, Slovacia sau, potențial, România) este clar: dacă nu votați cum vrem noi, vom merge mai departe fără voi, cu un nucleu dur de doar 9 state, lăsându-vă izolați la periferia deciziilor economice.
Diagnosticul pus chiar de oficialii de la Bruxelles este unul sumbru, care confirmă ceea ce suveraniștii spun de ani de zile: UE a devenit un colos birocratic cu picioare de lut.
PIB-ul UE a scăzut sub 15% din cel global.
Birocrația sufocă inovația, în timp ce SUA și China domină tehnologia și industria.
Piața Unică este o iluzie: Von der Leyen a dat exemplul penibil al camioanelor care pot transporta 44 de tone în Belgia, dar doar 40 în Franța, blocând comerțul.
În fața acestei realități, Ursula von der Leyen cere o Uniune a Piețelor de Capital – un sistem financiar integrat, după model american. Însă, sub pretextul eficienței economice, se ascunde dorința de a centraliza și mai mult puterea la Bruxelles, luând decizia din mâna statelor membre.
Ceea ce nu se spune cu voce tare la știri, dar se discută intens pe coridoarele puterii, este planul Partidului Popular European (PPE) de a rescrie arhitectura puterii pe continent. Manfred Weber, liderul PPE, susținut de cancelarul german Friedrich Merz, a lansat o propunere care ar trebui să dea fiori oricărui patriot european:
Unificarea funcțiilor: Președintele Consiliului European și Președintele Comisiei Europene să fie una și aceeași persoană. Practic, crearea unui „Președinte al Europei” cu puteri depline.
Eliminarea Dreptului de VETO: Weber cere trecerea la votul majoritar. Asta înseamnă că țările mici nu se vor mai putea opune deciziilor care le afectează interesele naționale. Dacă Berlinul și Parisul decid ceva, Bucureștiul va trebui să execute.
Acest plan este prezentat ca o „eficientizare” în fața amenințărilor externe, dar în realitate reprezintă sfârșitul Uniunii statelor suverane și nașterea unui Super-Stat Federalizat.
Tensiunea dintre instituțiile UE și guvernele naționale a atins cote maxime. Von der Leyen acuză statele că adaugă „straturi suplimentare de legislație” (gold-plating) care omoară afacerile. De cealaltă parte, capitalele acuză Comisia că reglementează absurd orice, de la dopurile de plastic la emisiile bovine.
În acest război al vinovățiilor, victima sigură este economia. Companiile europene fug în SUA pentru capital, iar Europa rămâne să reglementeze sărăcia.
Un alt punct fierbinte este propunerea de a favoriza firmele europene în licitații și sectoare strategice („Buy European”). Deși sună bine pentru urechile unui naționalist, diavolul se ascunde în detalii.
Președintele francez Emmanuel Macron susține agresiv această idee, dar Germania este reticentă. Pericolul pentru țările din Est este ca această „preferință” să devină un mecanism prin care fondurile europene sunt direcționate exclusiv către giganții industriali din Vest, sub pretextul „autonomiei strategice”, în timp ce firmele locale sunt scoase din joc.